In ultimii cativa ani am facut de cateva ori planuri nerealiste legate de mobilier. Imi doream neaparat o schimbare in casa, imi doream mobila personalizata, care sa se potriveasca atat firii mele, cat si casei in care locuiesc. Ii tot spuneam sotului meu ca am putea incerca sa o facem chiar noi, sa poarte amprenta noastra. In mintea mea de femeie "cu capul in nori si cu picioarele pe pamant", dupa cum imi place sa spun, lucrurile pareau extrem de simple: cumparam materialele necesare, imprumutam de la prieteni diverse scule, facem schite si apoi dam drumul la treaba. Consideram ca este imposibil sa nu iasa ceea ce vrem daca facem planuri viabile, daca lucram cu atentie si daca punem un strop de suflet in aceasta activitate. Sotul meu insista sa ma trezesc din visare, convins fiind ca nu ne pricepem, ca nu avem sculele pentru profesionisti si nu are cum sa iasa mobila la care sper eu. Imi spunea mereu ca trebuie sa cautam un magazin de mobila care sa lucreze ceva apropiat de ceea ce doream noi.