Aparate foto, obiective si accesorii foto

photosetup.ro

miercuri, 6 ianuarie 2016

Protectii la foc

Este ingrozitor sa te gandesti ca oamenii au constientizat ca avem nevoie de protectii la foc abia dupa ce o mare nenorocire a lovit in tinerii acestei tari. De cate ori ma gandesc la tragedia care a avut loc in clubul colectiv, pielea mi se strange si in ochi imi apar lacrimi. De ce trebuie sa luam masuri de precautie abia dupa ce se intampla necazul, de ce nu punem niciodata raul inainte, de ce continuam sa stam tacuti, in vreme ce in jurul nostru se moare din motive stupide? In urma cu un an, o tanara a murit in chinuri cumplite din cauza neglijentei si a unui ventilator. Nu mai retin exact cum a fost situatia, dar stiu ca pe atunci s-a spus ca ar fi avut sanse sa scape, daca in camera ar fi existat protectii la foc. Cati dintre noi invata ceva din aceste lectii de viata? Cati dintre noi isi iau masuri de precautie macar dupa ce afla despre asemenea tragedii? Va raspund tot eu: mult prea putini. 


Vreau totusi sa cred ca dupa tragedia de la colectiv oamenii au invatat ce inseamna o izolatie buna, care sunt si care nu sunt izolatiile potrivite in spatiile unde ne jucam cu focul, dar si faptul ca sunt situatii si situatii in viata. E bine sa fim pregatiti fizic si mai ales psihic pentru ele, sa nu ne pierdem usor cu firea si sa ramanem cu mintea lucida pentru a gasi cele mai bune solutii pentru iesirea din impas. Pentru ca tot vorbesc astazi despre foc si despre protectii la foc, vreau sa va povestesc o intamplare prin care a trecut sotul meu in urma cu vreo doi ani. Era prin piata din cartierul nostru cand a observat ca de la motorul unei masini iesea fum. I-a batut soferului in geam. Omul s-a speriat atat de tare, ca statea impietrit in fata masinii si se uita cum iesea fum din ea. 

Sotul meu l-a intrebat daca are un extinctor. Nu, nu avea asa ceva. Privea pierdut cum flacarile se inaltau de sub tabla masinii. Sotul meu a fugit spre masina cea mai apropiata si a cerut acolo un stingator. Nu, nici acest sofer nu avea. A mai batut la o masina, apoi la inca una si inca una. Nimeni nu avea un extinctor. Intr-un final, dupa ce a luat la rand toate masinile, a gasit o doamna care avea asa ceva. A rugat-o sa mearga la masina care ardea, sa incerce sa stinga focul. Raspunsul doamnei aproape ca l-a blocat de uimire si pe sotul meu: va dau dumneavoastra stingatorul. Il puteti folosi cu incredere. Eu l-am cumparat pentru ca asa e normal, dar nu stiu sa il folosesc. Mor cu el in mana. Sotul meu a stins rapid focul din masina respectiva, insa mirarea si durerea cu greu se vor stinge. 

Am constatat cu acea ocazie, dar si cu altele, ca noi, romanii, nu avem nici un fel de educatie in aceasta privinta, ca marea majoritate nu da nici un fel de importanta protectiilor la foc, dar si ca habar nu avem sa folosim ceea ce cumparam. De la a izola cu un burete nepotrivit stalpul pe care pui artificii si pana la a cumpara un extinctor pe care nu stii cum sa il folosesti, de la a da copiilor pe mana petarde si pana la a privi inmarmurit cum iti arde masina din care abia te-ai dat jos, parca cineva ne-ar fi luat mintile. Oare cat mai asteptam pana cand decidem ca a sosit momentul sa ne izolam cum trebuie cladirile, sa avem intotdeauna la indemana un stingator de flacari si sa invatam cum anume se foloseste acesta? De cate tragedii mai este nevoie?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu