Blog de fotografii. Deschis in vremea cand visam sa imi cumpar un aparat de fotografiat bun si sa arat lumii cat de frumos este acest pamant, cate chestii dragute avem permanent in jur. Ele sunt mereu acolo, dar noi nu avem ochi sa le vedem. Cam asta a fost scopul acestui blog.
Acum, nici eu nu stiu care ii este rostul sau daca mai are rost sa il tin deschis. Totusi, daca am ajuns aici si am observat ca ultimul articol dateaza din 19 ianuarie, haide sa sterg putin praful si sa pun cate ceva pe pagina. Nu foloseste nimanui la nimic, dar am nevoie astazi sa imi descarc nervii cumva, iar scrisul pe blog ma ajuta intotdeauna.
Nu e musai sa spun ce ma framanta si nici nu o voi face, dar faptul ca ma concentrez pe ceea ce fac acum ma ajuta sa ma descarc. Apropo de asta, mi s-a intampla uneori sa ajung pe vienela.ro si sa gasesc astfel de articole din care nu inteleg nimic, caci nu imi pot aduce mereu aminte ce ma framanta la momentul cand am scris. Hihi.
In ianuarie am scris pe acest blog despre cum vad oamenii si cum vad cainii. Oare cum ma vad cainii mei cand am asa dispozitie proasta? Se spune ca pot simti. Nu e cazul cainilor mei, care dorm neintorsi in dormitor, in patul meu. Ahahaha. Le trimit cele mai calde urari mesaje felicitari. Si voua deopotriva!
