Noi, oamenii, suntem dependenti de frumos. Poate ca nu mereu ne dam seama de acest adevar, chiar daca el exista acolo adanc, bine ascuns, aproape nestiut. Dar daca incercam sa traim departe de frumos, cu siguranta ne pierdem mintile. Optimistii pot cauta prin tonurile de cenusiu, pot alege sa accepte ploile reci si vanturile potrivnice, pot incerca sa ne insufle si noua, celorlalti, valorile care ii ghideaza in viata si ii ajuta sa vada frumosul chiar si acolo unde el nu exista. Totusi, la un moment dat li se vor ineca si lor corabiile, daca lumea va fi doar cenusie, fara pic de roz, galben sau verde.
Cand mi-am facut acest blog de fotografii (ce nume pretentios!), am sperat ca voi avea destul timp sa ma ocup de el, sa arat tuturor lumea vazuta prin ochii mei. Am adunat ca un avar mii, zeci de mii de poze de prin locurile prin care am calcat. Pe unele le-am folosit pentru a lumina articolele scrise pe vieneland sau pe blogul meu de suflet, iubesc viata. Desigur, am si poze care trebuie sa ramana numai ale mele, dar toate celelalte inca isi asteapta randul sa fie dezvaluite lumii.
