Vara, de George Cosbuc

Nu, aici nu veti gasi poezia Vara, de George Cosbuc, ci numai o fotografie cu multe flori varatice si o trimitere spre articolul pe care l-am scris dimineata, o mica legenda a florilor inventata pentru a-mi explica in primul rand mie cum poetul a ajuns sa exclame:

"Cât de frumoasă te-ai gătit, 

Naturo, tu! Ca o virgină

Cu umblet drag, cu chip iubit!"

Savarine, savarine

Daca doriti sa aflati din ce motiv savarinele din fotografie arata asa, va invit sa va aruncati un ochi pe povestea lor. O gasiti chiar sub titlul Savarine. Sa nu credeti ca asta m-a impiedicat sa le mananc cu pofta... :)))

www.jadoris.ro

Imi place sa fac fotografii. Dintotdeauna mi-a placut. Probabil din acest motiv am si deschis acest blog numit atat de pretentios blog de fotografii. Astazi imi amintesc de spusele unui vechi prieten: "cine vede si nu stie zice ca asa trebuie sa fie". Poate ca au ceva adevar in ele, insa niciodata nu as indrazni sa compar fotografiile pe care le fac eu cu cele de pe site-ul www.jadoris.com, de exemplu. Niciodata nu poti compara ceea ce face un amator cu ceea ce face un profesionist, nu-i asa? In primul rand e vorba despre faptul ca profesionistul are in spate o scoala unde a invatat ce trebuie sa faca, probabil are si un simt artistic foarte bine dezvoltat, motiv pentru care a ales sa practice aceasta meserie, iar in al doilea rand este vorba si despre sculele pe care le foloseste. Trebuie sa recunosc ca fotografiile pe care le fac eu, fie ca prezinta oameni, frunze, copaci, masini sau pisicute, nu se vor ridica niciodata la rang de arta, caci nu ma ajuta nici mana, nici ochiul, nici aparatul de fotografiat. 

Un con de brad in frunzele toamnei

Cazuse de sus cu zgomot. Mi-a abatut gandurile si m-a facut sa zambesc. Era un biet con de brad abia cazut in culcusul cald pregatit de frunzele toamnei. Nu sunt eu mare fotograf nici macar cand pozez obiecte sau orice sta nemiscat, dar vreau sa-mi spuneti ce credeti ca transmite aceasta imagine. Un con de brad in frunzele toamnei...

Motoare electrice personalizate – utile pentru orice aplicatie

Evolutia societatii este conditionata de progresul tehnologic. Electricitatea, motoarele electrice, utilajele si nu numai contribuie la progres. Unul din cele mai importante accesorii la acest progres il reprezinta motoarele electrice care efectiv pun lucrurile in miscare.

            Aplicatiile in care sunt folosite motoare electrice sunt din cele mai diverse: de la componente de computere pana la sisteme de inchidere automatizate, de la electromotoare la autoturisme pana la motoare electrice trifazate performante care actioneaza utilaje complexe.

            Alegerea motorului electric potrivit trebuie sa aiba in vedere o serie de factori de o importanta deosebita. Chiar daca sunt utilizate in mediul industrial, in sectorul comercial, institutional sau casnic, motoarele electrice trebuie sa indeplineasca o serie de parametri functionali care determina durabilitatea si eficienta in utilizare.

Echipamentele fotografului pentru nunta

Fotograful. Un om care la prima vedere pare a fi la fel ca toti ceilalti. Daca il urmaresti cu atentie, descoperi ca e diferit de restul lumii, mai ales daca e fotograf de oameni si nu de natura statica. Desi apreciez cum se cuvine fotografiile facute in natura, imi dau seama ca este mult mai greu sa surprinzi oamenii, mai ales daca faci acest lucru la un eveniment atat de important cum este nunta, cand fiecare invitat doreste sa iasa cat mai bine in poza, iar mirii spera ca fiecare dintre fotografii sa fie o capodopera. Asta-vara, la nunta prietenilor nostri, am remarcat echipamentele fotografului pentru nunta si atunci am inteles, poate pentru prima data in viata, de ce pozele facute la nunti sunt mai scumpe decat cele pentru buletin, de exemplu. Fotograful investeste bani grei in aceste echipamente, are grija de ele de parca i-ar fi copii. In plus, el are suflet de artist, are mana ferma si ochi de vultur cu care sa surprinda cele mai emotionante clipe, sa scoata in evidenta frumusetea oamenilor, a decorurilor, a intregului eveniment. 

O pisica blanda si frumoasa

Este Ultimata, poreclita Vrabiuta, cea mai mica dintre pisicile mele. Cine s-ar fi gandit ca va deveni atat de blanda si de frumoasa? Cand am adus-o in casa o batea vantul de slaba ce era. Tremura daca puneai mana pe ea, se ascundea si nu raspundea la nici o chemare. Astazi are locurile ei. Prefera sa se documenteze permanent, sa citeasca mult. A auzit ea ca orice fiinta de pe pamant devine mai desteapta daca se pune cu burta pe carte... :)))

Culori acrilice Maimeri

Intinde sevaletul pe suport, il niveleaza mai mult din obisnuinta, apoi pregateste culori acrilice maimeri. Studiaza inca o data decorul pe care il va picta, aranjeaza florile din vaza, ma ia de mana si ma poarta in bucatarie. Parasesc cu parere de rau atelierul, caci tare mult mi-as fi dorit sa o vad la lucru, pictand. Nu ma lasa. Imi spune ca nu e vorba despre o meserie oarecare, pe care sa o poata practica in vazul tuturor, ci e mai mult o regasire a sinelui, o comuniune intre mana si sufletul de artist cu acele culori acrilice maimeri. Eu ating cu varful unui deget, cu teama, respect si admiratie, tabloul micut din bucatarie. Reprezinta un colt de plaja. Ma fascineaza pietricelele colorate, simt nevoia sa le prind in pumn si sa le miros, sa vad daca pot pastra mirosul marin. O intreb ce inseamna culori acrilice maimeri si prin ce se deosebesc ele de alte culori pentru pictura. Imi spune sa intru pe internet si sa caut amanunte. 

O floare galbena ca un soare

De cum am vazut-o zacand in iarba, singura si imbatranita, mi-am spus ca seamana cu un soare ce se pregateste sa apuna. Mi s-a parut de o frumusete aproape ireala aceasta floare galbena. Am lasat-o acolo, sa isi traiasca ultimele clipe sub ochii trecatorilor. Asta dupa ce am pozat-o, sa arat lumii o floare galbena ca un soare ce apune...

Magazin de mobila

In ultimii cativa ani am facut de cateva ori planuri nerealiste legate de mobilier. Imi doream neaparat o schimbare in casa, imi doream mobila personalizata, care sa se potriveasca atat firii mele, cat si casei in care locuiesc. Ii tot spuneam sotului meu ca am putea incerca sa o facem chiar noi, sa poarte amprenta noastra. In mintea mea de femeie "cu capul in nori si cu picioarele pe pamant", dupa cum imi place sa spun, lucrurile pareau extrem de simple: cumparam materialele necesare, imprumutam de la prieteni diverse scule, facem schite si apoi dam drumul la treaba. Consideram ca este imposibil sa nu iasa ceea ce vrem daca facem planuri viabile, daca lucram cu atentie si daca punem un strop de suflet in aceasta activitate. Sotul meu insista sa ma trezesc din visare, convins fiind ca nu ne pricepem, ca nu avem sculele pentru profesionisti si nu are cum sa iasa mobila la care sper eu. Imi spunea mereu ca trebuie sa cautam un magazin de mobila care sa lucreze ceva apropiat de ceea ce doream noi.